De poti sa nu-ti pierzi capul, cind toti in jurul tau Si l-au pierdut pe-al lor, gasindu-ti tie vina; De poti, atunci cind toti te cred nedemn si rau, Sa nu-ti pierzi nici o clipa increderea in tine; De poti s-atepti oricit, fara sa-ti pierzi rabdarea, De rabzi sa fii mintit, fara ca tu sa minti, Sau cind, hulit de oameni, tu nu cu razbunarea Sa vrei a le raspunde, dar nici cu rugaminti;
De poti visa, dar fara sa te robesti visarii, De poti gindi, dar fara sa-ti faci din asta un tel, De poti sa nu cazi prada nicicind disperarii, Succesul si dezastrul primindu-le la fel; De rabzi s-auzi cuvintul rostit cindva de tine, Rastalmacit de oameni, ciuntit si prefacut; De poti sa-ti vezi idealul distrus, si din ruine Sa-l recladesti cu-ardoarea fierbinte din trecut;
De poti risca pe-o carte intreaga ta avere, Si tot ce-ai strins o viata sa pierzi intr-un minut, Si-atunci, fara a scoate vorba de durere, Sa-ncepi agoniseala cu calm de la-nceput; Si daca corpul tau, uzat si obosit, Il vei putea forta sa-ti mai slujeasca inca, Numai cu strasnicia vointii tale, si-astfel Sa steie peste vreme asa cum sta o stinca;
De poti vorbi multimii,fara sa minti, si daca Te poti plimba cu regii, fara a te-nginfa, De, nici amici, nici dusmani, nu pot vreun rau sa-ti faca, Pentru ca doar dreptatea e calauza ta; Si daca poti sa umpli minuta trecatoare, Sa nu pierzi nici o fila din al vietii tom, Al tau va fi pamintul, cu bunurile-i toate Si, ceea ce-i mai mult chiar, sa stii, vei fi un OM! Marcela
Un comentariu:
De poti sa nu-ti pierzi capul, cind toti in jurul tau
Si l-au pierdut pe-al lor, gasindu-ti tie vina;
De poti, atunci cind toti te cred nedemn si rau,
Sa nu-ti pierzi nici o clipa increderea in tine;
De poti s-atepti oricit, fara sa-ti pierzi rabdarea,
De rabzi sa fii mintit, fara ca tu sa minti,
Sau cind, hulit de oameni, tu nu cu razbunarea
Sa vrei a le raspunde, dar nici cu rugaminti;
De poti visa, dar fara sa te robesti visarii,
De poti gindi, dar fara sa-ti faci din asta un tel,
De poti sa nu cazi prada nicicind disperarii,
Succesul si dezastrul primindu-le la fel;
De rabzi s-auzi cuvintul rostit cindva de tine,
Rastalmacit de oameni, ciuntit si prefacut;
De poti sa-ti vezi idealul distrus, si din ruine
Sa-l recladesti cu-ardoarea fierbinte din trecut;
De poti risca pe-o carte intreaga ta avere,
Si tot ce-ai strins o viata sa pierzi intr-un minut,
Si-atunci, fara a scoate vorba de durere,
Sa-ncepi agoniseala cu calm de la-nceput;
Si daca corpul tau, uzat si obosit,
Il vei putea forta sa-ti mai slujeasca inca,
Numai cu strasnicia vointii tale, si-astfel
Sa steie peste vreme asa cum sta o stinca;
De poti vorbi multimii,fara sa minti, si daca
Te poti plimba cu regii, fara a te-nginfa,
De, nici amici, nici dusmani, nu pot vreun rau sa-ti faca,
Pentru ca doar dreptatea e calauza ta;
Si daca poti sa umpli minuta trecatoare,
Sa nu pierzi nici o fila din al vietii tom,
Al tau va fi pamintul, cu bunurile-i toate
Si, ceea ce-i mai mult chiar, sa stii, vei fi un OM!
Marcela
Sa-ti traiasca sa te mandresti cu ea.....va pup
Trimiteți un comentariu